Să-ţi poţi face cruce când treci pe lângă ea, cu respect, cu evlavie, cu smerenie.
Să te copleşească, dar să nu te îndepărteze.
Să te cheme, să-ţi dea linişte, să-ţi dea speranţă.
Să simţi că ai trecut pe lângă Dumnezeu.
Iar când intri înăuntru, să micşorezi paşii, să stingi vocea.
Să te simţi cu tine însuţi, ieşit din lumea tumultoasă care te risipeşte şi te despersonalizează.
Să simţi că ai intrat într-un loc în care Dumnezeu te aşteaptă chiar pe tine.
Cu problemele tale anume, cu durerile şi nevoile tale.
Mitropolitul Antonie Plămădeală
Liturghie

„În timpul Sfintei Liturghii deprindem transcenderea sau ridicarea noastră peste interesele egoiste şi trupeşti, ce ne leagă de lume, şi unirea noastră în duh de jertfă cu Hristos şi, prin El, cu Tatăl în Sfântul Duh. Iar adunându-ne toţi în ambianţa de comuniune a Sfintei Treimi, întărim comuniunea între noi. Căci numai detaşându-ne de viaţa îngustă a egoismului, ne umplem de viaţa infinită a comuniunii Sf. Treimi.”
(Pr. Dumitru Stăniloae)
Botez

„Întreaga viaţă a Bisericii noastre este înrădăcinată în Viaţa Nouă care străluceşte din mormânt în prima zi a noii creaţii. Această nouă viaţă este oferită în Botez şi este împlinită în Biserică. Botezul este o Taină a regenerării, de re-creare, Paşte personal şi Cincizecime personală a omului, integrare în laos, poporul lui Dumnezeu, «trecere» de la viaţa noastră veche la cea nouă şi, în sfârşit, o epifanie a Împărăţiei lui Dumnezeu”.
(Pr. Alexander Schmemann)
Cununie

„Pentru a trăi armonios, soţii trebuie dintru început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dar nu dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească, ci dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească şi în jertfirea de sine. Astfel, ei Îl primesc în unirea lor pe al Treilea, pe Preadulcele nostru Iisus, Care îi umple cu şi mai multă veselie duhovnicească şi care le pecetluieşte iubirea pentru veşnicie”
(Sf. Paisie Aghioritul)

Despre Biserica Albă
Biserica Albă situată pe Calea Victoriei, nr. 110, monument istoric, categoria A, datată 1715, este situată în zona centrală a municipiului București, în apropierea Muzeului Național al Literaturii Române, a Filarmonicii de Stat „George Enescu” și a Muzeului Național de Artă al României. Are hramurile: „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Ilie” și „Sfântul Haralambie”.
Comunitatea credincioșilor care vin duminica la Sfânta Liturghie este constituită, nu doar din credincioși care locuiesc în jurul bisericii, ci și din credincioși care locuiesc în diferite alte cartiere ale orașului sau chiar în alte localități din jurul capitalei.
Corul bisericii Albe este unul din cele mai apreciate coruri bărbătești din Capitală, având în componență artiști lirici profesioniști, cu studii superioare de canto și cu o vastă experiență muzicală.
Pe tot parcursului anului calendaristic, numeroși turiști români și străini vizitează această biserică.
Biserica Albă se constituie astăzi într-un loc de trăire și mărturisire a credinței ortodoxe, slujitorii ei clerici fiind conștienți de importanța lucrării lor pastorale în rândul comunității credincioșilor.
Identitate culturală și spirituală
Aflată pe Podul Mogoşoaiei, „pe strada cea mai lungă şi în acelaşi timp cea mai elegantă din Bucureşti, unde locuiau boierii cei mai avuţi şi cei mai mulţi consuli, unde erau prăvăliile şi magazinele cele mai elegante şi unde îţi trebuia o oră întreagă ca să o străbaţi de la un capăt la altul” (W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Walachei, Praga, 1859), Biserica Albă a fost timp de trei secole, un reper spiritual şi cultural de necontestat pentru toţi credincioşii care i-au trecut pragul.

XIX
Biserica Albă în secolul al XIX-lea

XX
Biserica Albă în perioada interbelică

XXI
Biserica Albă în anul 2015
„Biserica Albă este vizitată de lumea de elită din oraş. Este cu desăvârşire bine îngrijită, ceea ce face onoare administratorilor ei. În interior este de o curăţenie exemplară. Aşa ar trebui să fie pretutindenea toate bisericile din ţara noastră, fiindcă aşa cum a spus şi a învăţat pe toţi românii, viteazul şi prea înţeleptul nostru rege Carol I: Popoarele care îngrijesc monumentele lor, se ridică ele însele, căci pretutindenea monumentele sunt povestirea vie a istoriei, oglinda trecutului, semnele vederate pentru generaţiile viitoare”.
Pr. Marin Dumitrescu – Istoricul a 40 de biserici din România, Bucureşti, 1899, p. 134-135.
„Biserica Albă este interesantă prin faptul că posedă unul din cele mai vechi iconostase care aparţinuse Bisericii Episcopiei Râmnicului. Sculptura lui e foarte bogată. Ornamentul e compus din fructe şi flori împletite în trei fâşii înguste şi lungi cuprinzând şi figuri de animale, motiv rareori întrebuinţat în bisericile româneşti. Tronul episcopului cu cele două hidre la spate are aceeaşi origine. Pictura modernă este de pictorul Tătărescu”.
Olga N. Greceanu – Bucureştii cu planul general al Bucureştiului, Bucureşti, 1929, p. 84
Cele mai noi evenimente
- Toate
- Concerte
- Pelerinaje


